filme

dragi și drage,

fără prea mult preambul și tam-tam, iată aici cinci dintre filmele care mi-au provocat mie una sau alta (dar nu neapărat dintr-ale bune!), filme care chiar au contat, din două mii-ncoace. deci astea au fost criteriile: filme douămiiste (denotativ), mi-au provocat ceva, nu compun o listă exhaustivă și nici top 1000 ținute de seară, e o adunătură oareșcare de recomandări de la mine vouă (deci fără chestii experimental/fetiș/lalala). cu de-la-puck-leapșă :p  fără vreo ordine stabilită:

1. No Country For Old Men (2007) (IMDb) (trailer)

asta ca să mă iubiți așa, de la început. serios acuma, nu e fiindcă simțeam nevoia să zic ceva și de frații coen (deși mereu e ceva de zis). de romanul originar nu știu nimic, însă filmul ăsta M-A SPERIAT. pe bune, cum nu mai fusei speriat de la mulholland drive încoace. și mai e și western, cică.

mențiune onorabilă: păi bănuiesc că Mulholland Drive (2001), nu? (IMDb) (trailer) doamne, faza cu visul din restaurant! și no hay bandaaa...

2. Angels In America (2003) (IMDb) (trailer)

domne, ce-am? a doua și iar am scrîntit-o: asta-i miniserie! dar dacă mai e cineva care n-a văzut cele 6 episoade ale lu' HBO să-nțeleagă că aici nu-i de pierdut un frame: decada '80, watergate, homosexuali, evrei, mormoni, milenarism, adicție, al pacino, meryl streep, emma thompson, emma thompson, emma thompson, tipa din weeds (știu cum o cheamă), vis-trezie + 1000 de antiteze, are scris "broadway" peste tot și coloană sonoră așijderea, nu știu ce să mai zic. e de văzut, zic eu! eu! eu! eu! (sic)

mențiune onorabilă: La Meglio Gioventù (2003) (IMDb) (trailer) - nu puteam să arunc două epopei în cinci filme. credeți-mă, nu-s eu ăla răbdătoru', dar ăsta și cu ăla (din ciclul ăsta ăla și cu aia îmi ocupă mie baia) te țin treaz! eu n-am mai văzut așa film italian de la Nuovo Cinema Paradiso, dar ăla era tornatore, ăsta e marco tullio giordana. cine?! exact! 40 de ani din istoria unei familii - asta-i mai mult decât Nașul, deci imaginați-vă cîtă ambiție. recomandare specială pentru cei care fug de cinema-ul italian de la Caracatița-ncoace.

3. This Is England (2006) (IMDb) (trailer)

 

atît de bine jucat! și bănuiesc că e o bună replică la American History X și skinheadsii lor americani, să vedem și noi cum erau ei cînd erau mai apolitici, cine-au fost și ce-au ajuns. a, și spoiler, tare bine le mai zice the smiths la final...

mențiune onorabilă: nu avem, dar mai este și Romper Stomper (1992), sau ce părere au australienii despre asta. nu, nu apar în film crocodili sau canguri.

4. Dancer In The Dark (2000) (IMDb) (trailer)

pe jumate musical pe jumate bocet și jale. nu m-am mai apropiat de 'filmul' ăsta de vreo 7 ani, de teamă să o să cad în depresie și o să mai iau și pe alții cu mine. așa că amintirea filmului nu-i așa recentă. e lucru clar, o să știți din prima dacă vreți să-l vedeți sau nu: ori îți place bjork, ori ba. ori îți place von trier, ori ba. e vorba de mișcarea aia a lui, Dogme 95, un soi de Cinéma Vérité, mai așa și pe dincolo. în fine, cît de departe merge o mamă să-și scape fiul de la cecitate, subiect bine tratat (deși ușor superficial) și de sarmalele reci în hit-ul Mamelor (din lumea-ntreagă). (auăleu, mi-am ridicat tot gugălul în cap)

mențiune onorabilă: Into The Wild (2007) (IMDb) (trailer) - bine, puțin american, dar mergeți pe încredere :p l-am onorat cu mențiune pentru că și el e puțin muzical, pe lîngă road movie pe jos și na, "dramă". tot pe criteriul autobiografie, aș glosa la glosa asta și Le Scaphandre et Le Papillon (2007), și de acolo aș da în Mar Adentro (2004), dar hai mai las-o.

5. Good Bye Lenin! (2003) (IMDb) (trailer)

mă, e bun. tocmai ce-a căzut zidul din berlin. un ficior și-o fiică pun la cale ditamai mascarada, să perpetueze imaginea RFG-ului în ochii mamei lor ce se reculege după un infarct și care evident n-ar suporta șocul capitalismului. și nici castraveții din borcanul pe care să scrie altceva decît 'castraveți'. o comedie care nu-i de luat în rîs. de savurat cu o ciocolată ROM.

mențiune onorabilă: pe criteriul foarte generos că e tot nemțesc, da' n-are nici o legătură cu precedentul, Der Untergang / Căderea (2004) (IMDb) (trailer). Ăsta e avertisment, dacă nu vreți să vă aruncați cu capul înainte în filmul cela al lui Tarantino, mai bine vedeți-l pe-ăsta înainte. e și mai bine realizat, zic.

?. Les Triplettes de Belleville (2003) (IMDb) (trailer)

am introdus și o categorie specială, film de animație. poate fiindcă-mi pare rău că nu am pus nimic franțuzesc în listă. și sylvain chomet o să fie, sper, cel care o s-o șteargă pe amélie din conștiința colectivă a consumatorilor de franțuzisme. filmulețul acesta chiar are o tehnică foarte faină de animație.

mențiune onorabilă: Waking Life (2001) (IMDb) (trailer) - adevărul e că ăsta ar merita întîietate în fața lui belleville. e o capodoperă, o zic fără înconjur. și nu mai zic altele despre animație de teamă că o să deschid discuția despre japonezi. atît!

cîteva filme la care merită să arunc cu ochiul, lansate sau nu: (click și trailer)

Revanche (2008)

Youth Without Youth (2008) și Tetro (2009)

Antichrist (2009)

Die Falscher (2007)

In Bruges (2008) (de fapt l-am văzut dar nu mai încăpea în listă, ge-ni-al)

Singularidades de Uma Rapariga Loura (2009) - cel mai recent Manoel di Oliveira

Pora Umierać / Time To Die (2007)

Once (2007)

Gainsbourg. Vie Héroïque (2010)

___

vaai, am ajuns la fine. ce de linkuri! acum înțelegeți de ce nu am atacat problema asta de luni, cum am promis. mai spuneți și voi filme. dau leapșă la tuvia, la evergreen, la dani (că tot scria de seriale), și la cine mai vrea, în b(îr)log sau la comentarii, scrieți despre orice filme, și dinainte de 2000, numai scrieți! :D

3 în 1*

* cantitate netă: 12,5 gr ℮


1. 438 de oameni au citit ieri pe site-ul cotidianul cum a trecut în neființă j.g. ballard. (încrucișările mele au fost incidentale și oricum adiacente cu literatura domniei sale: am văzut crash-ul lui cronenberg, după romanu-i omonim și i-am cunoscut copilăria sub invazia japoneză din china - în eposul lui spielberg, empire of the sun - nu confundați cu l'ultimo imperatore al lui bertolucci, i always do!) (așadar nu zic c-am avut habar ce-a gândit și ce-a simțit omul ăsta, dar e trist când mai dispare un răzvrătit...) [RIP]

in other news, 10737 de oameni au citit cu sufletul la gură despre lansarea de carte a laurei andre*an, în barul G Point (nu "G spot") eu am fost al zecemiișaptesutetreizecișioptulea. se pare că simpatica noastră fată cu strungăreață a ales o ținută decentă, non-provocatoare și nu a comis mai mult de 12-13 erori gramaticale și de bun gust. cartea despre diversele ei împreunări prin țară și aiurea a fost scrisă sub imperiul unei strădanii erectile continue, pe parcursul (zice ei acolo la gazetă), unei singure zile, adică de vreo 20 de ori mai repede decât pe drumul lui kerouac. (man)opera sa a fost gustată de crema exegeților noștri și va face obiectul a nenumărate studii în deceniile ce vor urma. ce zi minunată, o!


___
2. de vreun an cre'că aveam o leapșă de la draga evergrină, carele zicea ea să numesc cinci regrete-n viața asta. da m-am prins io că nu prea am, cum ar veni. am mai explicat. singurul regret ar fi momentan administrarea timpului personal. leapșa provocată de audrey mi-a dat însă prilej de gândire. de la blogul tinerei dau citare:

leapșă bibliofilă
-care este cea mai bună carte citită de tine?evident, imposibil de zis. multă vreme am trăit după străinul lui camus. părea că (n-)are sens, ce scrie acolo... dar, ca să nu ne încurcăm în diversele accepții ale calificativului 'bună', o să zic că o carte bună e aceea care te ține, în felul ei meschin, de la alte lucruri, pentru că trebuie să știi cu orice preț ce se află pe pagina următoare. e taman cazul meu astă-seară, împricinata fiind însăși cartea de sub pat. motiv pentru care și ora la care postez acum.

-ai făcut cadou cărți?din fericire, n-a fost nevoie. de cele mai multe ori cărțile nu-mi mai ajung înapoi odată ce le-am împrumutat. da-ți-le 'napoiu, avizilor!

-care este viitorul literaturii?
cela de colo.

-în ce limbi ai citit cărți?în română, majoritatea covârșitoare. în engleză, cu timpul, din deprindere, uneori din lipsă unei alternative. în franceză, când am început să înțeleg ceva. în spaniolă... por lo menos am încercat.

-ce cărți "celebre" nu ți-au plăcut?ce? ce cărți "celebre" mi-au plăcut?! eh, recunosc, au fost excepții...

-ce țară a produs cea mai bună literatură?nu știu. momentan mă atrage polonia.

-iei notițe din cărțile pe care le citești?din sau despre, dar mai ales pe. în copilărie scriam direct peste textul tipărit, peste sclifoselile sandrei brown, suspansul lui john grisham și orice mai citea maică-mea în acea perioadă. cu infinită lipsă de tact și un înnăscut simț etic. acum, mai civilizat, îngrămădesc mici furnici pe margine sau printre alineate. în curând voi deschide un salon de tatuaj pentru cărțile voastre preferate.

-cam câte cărți ai citit până acum?când eram mic, citeam prima carte pe care puneam mâna (majoritatea erau de la biblioteca pentru toți, nu vă alarmați, domni și doamne), valsând grațios printre esențialii jules verne, charles dickens sau dumas. a urmat apoi perioada pubertății pe care îmi place s-o numesc ev mediu sau o mistificare egală cu bezna beletristică. a trebuit să fac 15 ani ca să deschid iar o carte. de atunci, numărul lor variază -

-cu ce cărți ai adormit în brațe de plictiseală?- pentru că nu mă las niciodată de o carte, odată ce am început-o, indiferent cât interes (nu) îmi stârnește. e ceva patologic aici, îmi amintesc de casa buddenbrook a lui thomas mann și cele 4-5 luni pe care le-am cheltuit citind-o și realizând ce simpatie dezvolt pentru bildungsromane. dar indiferent de asta, mai devreme sau mai târziu, voi reveni la orice carte pusă pe pauză. e valabil, de exemplu, și pentru filme. aș fi în stare, de-ar fi să fie, să văd un ecran negru timp de două ore (dacă s-ar intitula film și ar fi în mod potrivit catalogat avangardă/experimental/drăcovenie).

-ce înseamnă cărțile pentru tine?s-o luăm dimpotrivă: o carte nu e o muzică pentru că nu-ți dictează așa autoritar traiectoria stării de spirit; dacă un pasaj te neliniștește, îl parcurgi mai încet, îl învăluiești, sau din contră sari repede peste el, îți acoperi urechile. o carte nu e un film pentru că e mai mult de-atât. e suma tuturor filmelor ce-ar putea să fie. dar îmi place să gândesc și că, dacă scriem cărți de mii de ani, filme scriem numai de ani o sută. în fine, o carte nu e o pictură pentru că îți oferă confortul unei soluții, fie doar și întrevăzută. arta plastică îți atinge direct simțurile, cartea oferă un filtru de decantare. prima e instinctivă, a doua intuitivă.

-care este cea mai scumpă carte pe care ai cumpărat-o?
clopotul de sticlă al sylviei plath. era luni după-amiază când am intrat în librărie, fără intenția de a cumpăra ceva. cartea a costat 250 de mii și au fost singurii mei bani în acea săptămână.

-care e cel mai tare final al unei cărți citite de tine?păi și să deconspir? :P aș putea să numesc, vorbind pur afectiv, finalul sfâșietor, de-a dreptul sadic din singur pe lume de hector malot. nu mă puteți acuza de sentimentalism la 10 ani!

-care este cea mai influentă carte citită de tine?
MEIN KAMPF. asta dacă am pătruns sensul întrebării și nu m-a pătruns el pe mine.

-care scriitor te-a influențat cel mai mult?cel mai mult, cea mai bună, cel mai tare... eu nu gândesc așa. sunt destui oamenii care m-au mișcat, în cărți ca să nu mai vorbim în afara lor. am zis de camus, mai este și beckett, mai este și gogol, chiar și un salinger. dintre ai noștri sunt paler, eliade, în curând ionesco... și să nu uit de micul prinț, el însuși scriitor!

-cât de repede citești o carte?am răspuns deja. poate fi o după-amiază de vară sau poate fi o vară. uneori trec luni întregi până să reiau una.

-poate literatura să schimbe lumea?literatura schimbă lumea, lumea schimbă literatura, e un proces reciproc și neobosit, nu mai știi în final care e realitatea exogenă a celeilalte.


___
3. altfel, a fost o seară frumoasă aici, în vestul țării. friguț, numai bun de aprilie, nici o urmă de îngrijorare pe tot cuprinsul văzduhului. colectivul locatarilor în etate din blocul meu a ieșit azi să admire, între 6 și 8, lucrările de frezare și acoperire cu covor de asfalt de pe strada noastră.

și totuși, nu mai vreau să fiu nicăieri unde nu e cald și soare. un disc roșu agățat pe-un cer impresionist nu e o scuză. hai să plecăm undeva, spre sud.

despre defulări și vieți viitoare

neaa, cre'că tot aici, pe aste meleaguri, aș vrea să mă nasc. pe cât posibil, din aceeași stirpe. cu aceiași bunici, care să-mi fie la fel de bunici (dar de data asta să nu mai aibă motive să mă facă 'moșmondit'), cu aceiași părinți, dar de data asta să nu-și mai prindă mama degetul în scaun și să ne sperie toată copilăria, pe mine și pe fratele meu, cu monstruoasa infirmitate. să mă nasc într-o cameră cu draperii grele, mov și cu steluțe fosforescente pe tavan.

de fapt, prea multe lucruri n-aș schimba. ar fi interesant să cresc la bloc, de data asta. și să am, neapărat, pe scara mea, o mătușă sau măcar o vecină cu pieptul uriaș și mustață care să mă umple toată ziua de efuziuni pupicoase și care să mă protejeze de 'copiii' ei semi-maidanezi pe care-i asmute asupra mea în viața asta. și astfel să am un avantaj asupra mucoșilor din curtea blocului, care să mă plătească cu țigări să-i scap din ananghie. sigur, ar fi țigări din alea gumă-de-mestecat. dacă s-ar mai face până ajung eu în viața următoare. dacă nu, mă mulțumesc și cu jocuri pe calculator. și să am copilăria aia din mendebilul lui cărtărescu, pe care numai am întrevăzut-o în viața asta. așa poate n-aș mai fugi de la grădiniță cum fugea clint eastwood din alcatraz, și aș înlocui prietenii imaginari cu prieteni adevărați.

aș vrea să am benzi desenate cu schtroumpfii și să rețin cum se zice paișpe în franceză. aș vrea să nu-mi mai pierd pubertatea cu diverse aiureli și să citesc jules verne și alexandre dumas. și să mă împrietenesc cu un bătrân librar, care să-mi povestească mereu lucruri uimitoare. și să devin vegetarian mai din timp. să respir post rock (venetian snares, sigur rós, explosions in the sky, lucruri d-astea), și muzica lumii - și ăsta să fie ritmul vieții, cam cum zicea puck. și să sar peste perioada în care ascultam cotton eyed joe și ne scălâmbăiam în curtea micuțului sergiu... ba nu, asta nu.

nu sunt sigur că aș mai vrea altminteri să întorn pașii destinului. de aici înainte sunt liber să-mi construiesc propriile amintiri minunate și propriile neîmpliniri. aș vrea doar să am mai mult timp, să dorm și să citesc. și să am mereu adăpostul meu la care să mă întorc în românia. mie îmi place cum sună limba română! și în muzică și în versuri și mai ales pe moldovenește. și unde altundeva mai dăm de giuvaeruri ca "m-ai făcut din om neom, când mă piș mă țin de pom", "trecură pe calafat / o fată și c-un băiat / gâdil-o, gâdil-o, n-o lăsa" sau chiar proverbialul "căcat", din asfalt tango? nu domne, mie românia să-mi dați! că-n rest mă dau eu pe brazdă.

mulțămim dragăi evergrine pentru leapșă. :D ați comentat? ați luat-o și voi!

p.s.: