descoperiri recente

cum s-a întîmplat să am cîteva zile nesperat de libere (de fapt nu știu dacă e așa, nu pot să zic că mă dau de ceasul morții să rezolv chestii iminente și asta încă de ani buni; probabil ceea ce se schimbă e relația mea cu timpul. știți ideea - pe măsură ce îmbătrînești se contrage timpul - uite cît e ceasul și nici nu știu ce-am făcut azi!)

nu, nu, nu, parantezele, moartea mea -

cum s-a întîmplat să am cîteva zile nesperat de libere, am fost plăcut surprins de cele de mai jos. sunt cu titlul de recomandări. dedicații speciale, dacă vreți. dacă n-ați auzit de niciunele, ei bine, în apărarea mea, ce rost are să vă repet ce-ați mai auzit și de la alții? :p am să menționez un exemplu / categorie.


carte.

rené daumal, muntele analog
roman despre călătoria unui grup de prieteni în vederea ascensiunii și cuceririi unui munte din emisfera sudică, al cărui pisc este inaccesibil muritorilor. alegorie a unui suprarealist, muntele este unul simbolic iar expediția inițiatică se oprește în mijlocul unei fraze din capitolul cinci, fiindcă autorul moare scriind-o. ipoteza este că experimentele lui daumal cu tot felul de chemicale psihotrope i-au grăbit moartea astfel că citind cartea (111 pagini) beneficiați numai de o călătorie dus.


muzică.

robyn hitchcock
sau "de ce ne mai trebuie un alt compozitor englez?". pentru că și el, ca și mine, visează noaptea la trenuri. cu muzica aici sunt pe teren minat, fiecare își găsește și apără propriii (e, am scris cu trei i, am scris? :D) idoli-cult, așa că ascultați și voi și vedeți de se prinde. ei zic că l-a copiat pe syd barrett, membrul evaziv al pink floyd (nu vă place asta? vi-l recomand pe barrett!)


film.

Otac na Sluzbenom Putu (Emir Kusturica, 1985) [Tata în călătorie de serviciu]
asta e o mențiune cu totul și cu totul specială. marea mea căutare în viață era pentru un film văzut cu bunicii mei într-o noapte tare demult pe tvr, avînd aceste trei indicii:
1. trebuia să fie rusesc sau balcanic (din ce-mi aminteam despre chipurile diafane ale actorilor)
2. perioada în care a fost filmat: anii '60-'80 (aici trebuie să recunosc că memoria mi-a jucat puțin feste, îmi aminteam că filmul e alb negru)
3. (și cel mai important) melodia care și-a ars amprenta în memoria mea auditivă este valurile dunării. este acea melodie care te face să deșerți lacrimi de copil în pernă în timp ce cînți barca pe valuri plutește ușooor...
ani de zile acest film m-a eludat în fel și chip, cînd am crezut că sunt mai aproape, atunci m-am înșelat mai grozav. sunt fericit azi să spun că acel film este cel de-al doilea al lui kusturica și cu nici un strop mai puțin emoționant ca atunci, la zece ani. este filmul meu preferat.


film în pregătire.

nu știu cum am reușit să aflu că ne așteaptă anul ăsta aventurile animate ale lui tin tin :D și-ncă pregătite de spielberg + peter jackson, stăpînul inelelor, înainte de mult-așteptatul său Hobbit în două părți. aici un fel de teaser.


serie documentară.

BBC's Last Chance to See e ceva ce nu vreți să ratați. da, un alt documentar despre specii pe cale de dispariție, o să ziceți. mă, vă provoc să lansați un episod și după cinci minute să încercați să vă-ndepărtați. atît, n-ai cum! în șase episoade, șase specii amenințate cu extincția acum douăzeci de ani, revizitate. dar ce platouri de filmare! madagascar, noua zeelandă, mexic, ești ca și acolo, împreună cu cei doi nebuni. originalul a fost douglas adams cel cu ghidul autostopistului, acum înlocuit de stephen fry, minunat. unul din puținele travelogues pe care le-am urmărit în ritm susținut.


serie animată.

un om al secolului 35 se revoltă împotriva androizilor care au pus stăpînire pe tot, inclusiv pe rolul de modele nud în școlile de artă. muzică feerică, animație minunată.
http://www.ifc.com/unclothed-man-in-the-35th-century-ad/


un site.
http://irinawerning.com/back-to-the-fut/back-to-the-future/

viziuni burlești

jean-michel basquiat, riding with death, 1988

am, ca de obicei, parte de cel mai ciudat amalgam de vise posibile. începînd cu visul în care tipul din american psycho (o să-mi amintesc imediat și numele deși e unul din actorii mei preferați) este torturat brutal de prietena lui dintr-un motiv derizoriu, iar prin "brutal" încerc sa spun că născocesc, în vis, cele mai șocante, mai impresionante mie, feluri de a estropia un om, mă asociez adesea cu protagonistul visului și tot rahatul capătă proporții ca și cum dintr-un sadism vreau să-mi aplic chiar mie cele mai înfiorătoare chinuri. se începe prin secționarea metodică a abdomenului astfel ca eviscerarea să fie una prelungă și excesiv de conștientă, apoi se trece la abrevierea diverselor extremități inestetice organismului, servindu-se de un cuțit de bucătărie sau chiar de o armă de foc, apoi într-un final se acordă atenție celor mai sensibile și delicate falii și crevase ale corpului astfel profanat și chiar la feluri inedite de sodomie. reușesc să evadez la timp din mintea chinuitului Christian Bale (v-am zis eu că-mi amintesc) pentru a-mi obnubila experienței directe ultimele cazne, de o perversitate fără seamăn. într-un final, agățîndu-se de ultimul firicel de viață, cu suvițe groase și negre atîrnîndu-i din fiecare eroică plagă, fosta glorie a filmelor-cult Bale se tîrăște afară din camera de tortură și se aruncă în jos pe o scară cu balustradă și o mie de trepte de marmură albă pînă ce se pierde într-un abis nedeslușit.

visul următor începe fără nici un cuvînt înainte. bunicii mei pierd trenul pînă la paris. este agitație mare în familie, mă ofer să sun după taxiuri însă în locul lor vin doar ambulanțe și nimănui nu i se pare straniu că nu există de fapt nici un tren cu ruta Drobeta Turnu-Severin-Paris și nici că jumătate din bunicii mei nu mai pot prinde nici un tren.

fără să mă gîndesc prea mult, iată-mă într-un șanț la marginea unui drum de pădure. un iepure, în confruntare directă cu un pui de lup, se zbate și tresaltă în toate direcțiile, împrejmuit de abur cald. la final, puiul de lup zace într-o baltă de sînge, cu două găuri mari si roșii decupate în grumaz. în fundal cîntă: "i could have daaanced all night, i could have daaanced all day..."

filme

dragi și drage,

fără prea mult preambul și tam-tam, iată aici cinci dintre filmele care mi-au provocat mie una sau alta (dar nu neapărat dintr-ale bune!), filme care chiar au contat, din două mii-ncoace. deci astea au fost criteriile: filme douămiiste (denotativ), mi-au provocat ceva, nu compun o listă exhaustivă și nici top 1000 ținute de seară, e o adunătură oareșcare de recomandări de la mine vouă (deci fără chestii experimental/fetiș/lalala). cu de-la-puck-leapșă :p  fără vreo ordine stabilită:

1. No Country For Old Men (2007) (IMDb) (trailer)

asta ca să mă iubiți așa, de la început. serios acuma, nu e fiindcă simțeam nevoia să zic ceva și de frații coen (deși mereu e ceva de zis). de romanul originar nu știu nimic, însă filmul ăsta M-A SPERIAT. pe bune, cum nu mai fusei speriat de la mulholland drive încoace. și mai e și western, cică.

mențiune onorabilă: păi bănuiesc că Mulholland Drive (2001), nu? (IMDb) (trailer) doamne, faza cu visul din restaurant! și no hay bandaaa...

2. Angels In America (2003) (IMDb) (trailer)

domne, ce-am? a doua și iar am scrîntit-o: asta-i miniserie! dar dacă mai e cineva care n-a văzut cele 6 episoade ale lu' HBO să-nțeleagă că aici nu-i de pierdut un frame: decada '80, watergate, homosexuali, evrei, mormoni, milenarism, adicție, al pacino, meryl streep, emma thompson, emma thompson, emma thompson, tipa din weeds (știu cum o cheamă), vis-trezie + 1000 de antiteze, are scris "broadway" peste tot și coloană sonoră așijderea, nu știu ce să mai zic. e de văzut, zic eu! eu! eu! eu! (sic)

mențiune onorabilă: La Meglio Gioventù (2003) (IMDb) (trailer) - nu puteam să arunc două epopei în cinci filme. credeți-mă, nu-s eu ăla răbdătoru', dar ăsta și cu ăla (din ciclul ăsta ăla și cu aia îmi ocupă mie baia) te țin treaz! eu n-am mai văzut așa film italian de la Nuovo Cinema Paradiso, dar ăla era tornatore, ăsta e marco tullio giordana. cine?! exact! 40 de ani din istoria unei familii - asta-i mai mult decât Nașul, deci imaginați-vă cîtă ambiție. recomandare specială pentru cei care fug de cinema-ul italian de la Caracatița-ncoace.

3. This Is England (2006) (IMDb) (trailer)

 

atît de bine jucat! și bănuiesc că e o bună replică la American History X și skinheadsii lor americani, să vedem și noi cum erau ei cînd erau mai apolitici, cine-au fost și ce-au ajuns. a, și spoiler, tare bine le mai zice the smiths la final...

mențiune onorabilă: nu avem, dar mai este și Romper Stomper (1992), sau ce părere au australienii despre asta. nu, nu apar în film crocodili sau canguri.

4. Dancer In The Dark (2000) (IMDb) (trailer)

pe jumate musical pe jumate bocet și jale. nu m-am mai apropiat de 'filmul' ăsta de vreo 7 ani, de teamă să o să cad în depresie și o să mai iau și pe alții cu mine. așa că amintirea filmului nu-i așa recentă. e lucru clar, o să știți din prima dacă vreți să-l vedeți sau nu: ori îți place bjork, ori ba. ori îți place von trier, ori ba. e vorba de mișcarea aia a lui, Dogme 95, un soi de Cinéma Vérité, mai așa și pe dincolo. în fine, cît de departe merge o mamă să-și scape fiul de la cecitate, subiect bine tratat (deși ușor superficial) și de sarmalele reci în hit-ul Mamelor (din lumea-ntreagă). (auăleu, mi-am ridicat tot gugălul în cap)

mențiune onorabilă: Into The Wild (2007) (IMDb) (trailer) - bine, puțin american, dar mergeți pe încredere :p l-am onorat cu mențiune pentru că și el e puțin muzical, pe lîngă road movie pe jos și na, "dramă". tot pe criteriul autobiografie, aș glosa la glosa asta și Le Scaphandre et Le Papillon (2007), și de acolo aș da în Mar Adentro (2004), dar hai mai las-o.

5. Good Bye Lenin! (2003) (IMDb) (trailer)

mă, e bun. tocmai ce-a căzut zidul din berlin. un ficior și-o fiică pun la cale ditamai mascarada, să perpetueze imaginea RFG-ului în ochii mamei lor ce se reculege după un infarct și care evident n-ar suporta șocul capitalismului. și nici castraveții din borcanul pe care să scrie altceva decît 'castraveți'. o comedie care nu-i de luat în rîs. de savurat cu o ciocolată ROM.

mențiune onorabilă: pe criteriul foarte generos că e tot nemțesc, da' n-are nici o legătură cu precedentul, Der Untergang / Căderea (2004) (IMDb) (trailer). Ăsta e avertisment, dacă nu vreți să vă aruncați cu capul înainte în filmul cela al lui Tarantino, mai bine vedeți-l pe-ăsta înainte. e și mai bine realizat, zic.

?. Les Triplettes de Belleville (2003) (IMDb) (trailer)

am introdus și o categorie specială, film de animație. poate fiindcă-mi pare rău că nu am pus nimic franțuzesc în listă. și sylvain chomet o să fie, sper, cel care o s-o șteargă pe amélie din conștiința colectivă a consumatorilor de franțuzisme. filmulețul acesta chiar are o tehnică foarte faină de animație.

mențiune onorabilă: Waking Life (2001) (IMDb) (trailer) - adevărul e că ăsta ar merita întîietate în fața lui belleville. e o capodoperă, o zic fără înconjur. și nu mai zic altele despre animație de teamă că o să deschid discuția despre japonezi. atît!

cîteva filme la care merită să arunc cu ochiul, lansate sau nu: (click și trailer)

Revanche (2008)

Youth Without Youth (2008) și Tetro (2009)

Antichrist (2009)

Die Falscher (2007)

In Bruges (2008) (de fapt l-am văzut dar nu mai încăpea în listă, ge-ni-al)

Singularidades de Uma Rapariga Loura (2009) - cel mai recent Manoel di Oliveira

Pora Umierać / Time To Die (2007)

Once (2007)

Gainsbourg. Vie Héroïque (2010)

___

vaai, am ajuns la fine. ce de linkuri! acum înțelegeți de ce nu am atacat problema asta de luni, cum am promis. mai spuneți și voi filme. dau leapșă la tuvia, la evergreen, la dani (că tot scria de seriale), și la cine mai vrea, în b(îr)log sau la comentarii, scrieți despre orice filme, și dinainte de 2000, numai scrieți! :D

lost in translation

am văzut lost in translation. exact genul de film care putea să mă izbească zilele astea, în locurile astea. mai jos nu e nici o cronică elogioasă (cronică? hahaha) nici anti-reclamă, e povestea mea şi a filmului.

prima jumătate de oră. noroc chior că am fost înzestrat cu îngăduinţa asta maniacală, pentru că deocamdată singurele două efecte răsfrânte de film asupra mea sunt dorinţa intensă (aşa, atavică, iţindu-şi colţii din vremi înnegurate) de a-mi aprinde un fuckie strike (aşa-i, flaw, personajele sunt turci fără turban în film) şi întrebarea sfredelitoare: care-i faza cu picioarele lui scarlett johansson? fumul se împrăştie lenevos în cameră, în rotocoale involuntare, poate în lipsa unui răspuns.

apoi survine declicul lui bill murray care îndrăzneşte ceva mai mult decât tipicul lui rânjet flegmatic şi astfel mai deschid un ochi. de-aici încolo filmul despre non-comunicarea a doi oameni devine atât de insuportabil că trebuie să apelez la un stoicism neştiut să îndur scenele de stângăcie, de maladresă, de ce mai vreţi. aşa ajungi să pricepi subtilitatea în exprimarea temei - lipsa cuvintelor, inapartenenţa, înstrăinarea, căutarea unor canale noi de aderenţă la lume, iată niciunul din lucrurile care mi se perindau prin minte în timp ce hăituit eram de realismul filmului. şi luat pe sus de mici detalii, care încă-mi joacă pe marginea retinei (jocul de-a orbii în pat, alura îmbrăţişării pe muzică de the jesus and mary chain, ea lăcrimând din vârful sandalelor). it grows on you, zic, ca să nu pierd sensuri în traducere.

oricum, nu vă recomand filmul. faceţi ce vreţi, ignoti nulla cupido. şi nu căutaţi trailer, că nu e bun.





____
dintr-un impuls cvasi-nevrotic, am renunţat la zecile de crochiuri premergătoare acestui blog. le-am trimis la naiba, pentru fiecare din firele albe care-mi decorează tâmplele. vorba cuiva, when you've got nothing, you've got nothing to lose.

dacă aţi ajuns aici din greşeală, n-a fost din greşeală. bine aţi venit.
~