cei doi bunici

cei doi bunici ai mei văd lumea din ce în ce mai altfel. la început a fost unul, cînd acum nici un an a hotărît să reducă întreaga noastră familie la esențialul de 3-4 persoane. acum celălalt, mergînd pe aceleași urme, vrea să se doarmă la spital cu rîndul - cînd el, cînd tata, cînd fratele. nu sunt bine-sănătoși, dar îndrăznesc să cred că sunt bine, pentru că durerea pe care o simt se transformă treptat în visare. probabil de-aici promisiunea de astă-iarnă a celui de-al doilea că se va face bine la primăvară, ultima oară cînd l-am văzut.

după ce bei apă, traduci

dragă traducător care mă citești, să încerci să lucrezi cu costisitorul dar inovatorul program de traducere asistată trados (v2007) este ca și cum ai încerca să-ți scarpini mîna cu ajutorul capului.

mai precis, dacă ar fi să raportez experiența unei traduceri asistate de trados la simpla acțiune de a bea un pahar cu apă, ar însemna ca atunci cînd mi-e sete trebuie să merg la bucătărie, să iau un pahar din suportul de vase, să-l sparg cu un baros (atenție să nu apuc un ciocan din greșeală!) apoi să aleg un nou pahar pe care-l arunc de trei ori în sus strigînd "ura! ura! ura! ce-o să mai beau cu gura!", să învîrt robinetul, să număr 1006 picături, să întocmesc un raport despre calitatea și frecvența picăturilor, să îl înaintez unei Curți de Analiză a Consumului de Apă (C.A.C.A.), care va studia în termen de 2-4 săptămîni sesizarea mea și în caz necesar (frecvent) va soma uzina regională de purificare a apei să crească debitul, urmînd ca la returul dosarului meu de analiză să încropesc un altar micuț pe cel mai apropiat spațiu verde și să dau foc probelor incriminatorii. în final, nu-mi rămîne decît să-mi schimb numele în Agamemnon Polihroniade și să mă mut în Malta sau o țară din cinci litere și să rog pe cineva să-mi dea ceva de băut.

în această accepție, trados - "innovative, market-leading translation software" - este cu adevărat inovator.

venting

“

Maybe what I'm saying is, is the world might be evolving the way a person evolves. Right? Like, I mean, me for example. Am I getting worse? Am I improving? I don't know. When I was younger, I was healthier, but I was, uh, whacked with insecurity, you know? Now I'm older and my problems are deeper, but I'm more equipped to handle them.
”

it was - and is - definitely the worst of times. hardly anything appears to be going my way lately, yet as overbearing as it all may be i'm somehow bound to overcome. it is a tiresome journey to make and every single time i am amazed as to how i manage to resurface. i wish there was more to say about this but i seem to have shed all my bitterness from last night.

on a slightly more injurious sidenote, i wish that everybody who keeps revving the engines of their motorbikes past my window day and night get what's coming to them, i.e. a bloody accident. so that they, too, can writhe in agony.

this is, afterall, a blog, so i can legitimately vent.

*

other than that, i send out a heartfelt thanks to all that have been linking to my blog for the past few weeks, for whatever reason. it's a really gratifying feeling to know that your written thoughts have touched someone. to the rest of my readers, ditto.