daydream

** întrucît țin să vă uimesc pe toți cu inactualitatea obsesivă a blogului irvin, mai jos este însemnarea de ieri, azi.

o scurtă rememorare a momentelor anterioare:

dată fiind cvasi-promptitudinea firmelor de taxi, reușesc să pierd trenul spre casă. am luat-o de la taxi, o iau și de la cfr, pentru că azi nu mai este trenuri, vreo șapte sunt anulate. așa că, în ceea ce ne privește pe mine și pe cfr, azi e o zi care nu există.

după-amiază pornesc spre operei să cumpăr biletul în avans pentru a nu repeta aventura mîine. străzi dubios de pustii - la amiază mă sforțam să dau de un taximetru amărît și acum nici țipenie? prea mă gîndesc la un episod din twilight zone. explicația mă strivește ca pe un gîndac în timp ce trepădam pe strada alba iulia - freamăt de tobe și deodată: paf! doi centurioni în zale, cu armură completă. mă frec la ochi, poate nu văd bine. tobele se întețesc și apare iisus încovoiat sub crucea-i golgoteeană, dacă nu mă înșel precedat de baraba (n.a., v. Biblia). după el, la trap, cinci minute de oameni. nu știu, zău, pe ce lume trăiesc.

la întoarcere, dau din nou peste această adunare în piața unirii, unde iisus se unea cu credincioșii în sunetele a capella ale lu amazing grace care o fi fiind la origini o melodie cu iz religios, dar totodată profund anacronă cu evenimentele amatoricesc și ad lib reconstituite (mie melodia îmi aduce negreșit în minte imaginea unui super bowl). tot aici, un nene vîrstnic își îndopa fătul cu o pleșcăviță.

contrariat de aceste evenimente, dar în special de pleșcăvița infantilă, m-am resemnat să merg să citesc în părculețul de lîngă casă, cît încă era soare. timpul nu putea fi pierdut, cîtă vreme stabilisem că ziua de azi nu există. am citit cu inima strînsă pentru că mi-am dat dintr-o dată seama că exhibam coperta cărții lolita de nabokov într-un părculeț cu leagăne și scrînciob pentru copii, ba mai mult am dat să mestec o gumă și aia era orbit kids! scîrbit de aceste dimensiuni noi și reprobabile ale personalității mele, am plecat acasă, unde știam că mă va aștepta în lift vecinul cu trahectomia (în caz că nu știați, această operație este o mare problemă olfactivă în spațiile reduse) și o călătorie de nouă etaje cu respirația micită.

oricum ar fi însă, azi m-am simțit nu departe de excepțional, de unde și această postare. am fredonat what a day for a daydream și a fost o zi a concluziilor - am terminat six feet under, care-mi ținea companie în zilele stinghere de peste mări și țări și o carte de paul auster, începută la lumina de iarnă de pe o fereastră ("cartea de sub pat" nu mai reușește să țină pasul cu aventurile mele bele-triste, ar trebui să mă actualizez mai des pe-aici).

nu pot decît să vă urez s-aveți un paște fericit, în care îl găsiți pe iisus în felul vostru personal :), și să vă fie atît de însorit că trebuie să purtați haine fine ca pielea unei citrice sau pînza aripei unui coleopter. am luat-o razna. ne-auzim cînd mă-napoiez de la roșia montană.

de flori și zile frumoase

însemnarea asta merge direct la toate doamnele și domnițele care zăbovesc pe undele noastre în această după-amiază lascivă de vineri, în anticiparea weekendului. de fapt eu am copt însemnarea de luni, zic, ca să spăl rușinea că o citiți abia vineri.

încercînd să n-o deturnez înspre memorialistica mea de zi cu zi (săptămînă cu săptămînă), o să vă propun drept preambul un exercițiu de imaginație, anume să concepeți lumea ca pe un spectru al diversității. nu-i simplu, așa-i? bineînțeles că întregul ansamblu vă scapă, n-o să puteți preciza cîți indivizi aborigeni din australasia au complexe jungiene sau cîți vorbitori de swahili își servesc ceaiul odată cu Regina la un moment dat. cîți angajați la salubritate sunt fascinați de posibilitatea existenței vieții pe orion sau cîți boschetari se scapă pe ei în tramvaiul 6. simpla amintire a tuturor acestor 'filtre' taxonomice posibile ar depăși fără doar și poate durata de viață a majorității speciilor pămîntene, dacă nu chiar și a Reginei.

cu toții ne mîndrim prin ceea ce ne diferențiază, și nu o dată ne vom aroga varii preocupări în spiritul acesta (în browserul meu se află deschise, în acest moment, ferestre despre înregistrarea rezidenței pe teritoriul româniei, paul ricoeur și ultimul album de remixuri u2). de dragul conciziei și al ilustrării exponențiale, să purcedem însă prin a analiza cea mai apropiată clasificare nouă: cîți indivizi de sex masculin au cumpărat flori congenerelor/consoartelor/concubinelor lor de 8 martie?

bă, al naibii de mulți.

magnific contra-exemplu! oricît ai vrea să te detașezi de problemele tale lumești, pletora de garofițe amețite și fire de trandafire popoțopăind în sus și-n jos pe străzile sictirite ale orașului te readuce în contemporaneitate. căci ce altă ocazie mai prielnică să-ți declari eterna fidelitate dragostei decît odată cu toți ceilalți lachei dîndu-se de-a guracasca și tîrîndu-și de brațetă nobilele domnițe înspumate de fericire neroadă? cîteva păreri spicuite de la locul faptei:

nu te mai mîțîi atît... azi e ziua mea!

m-a lăsat ca pe un căcat în vînt

muahahaha my water just broke

în fine. sătul să o ard pe-acolo, am pornit și eu spre casă. incidental, am constatat că forțele de ordine au fost aspru întărite - parcurgînd centrul pe la zece seara, am întîlnit patru mașini de poliție, mai multe cupluri de comunitari și o dubiță în care șoferul a confundat stația radio cu portavocea montată pe capotă (dăăă!). poate credeți că eu am scăpat de legitimare! s-a întîmplat ceva? eh, incidente multe domne! ați terminat facultatea, a? este viză de flotant? de data asta n-am mai pus botu', ca atunci, în unirii, cu v., cînd strigam și rîdeam de parcă eram singuri pe lume (să-i spunem v2, să nu-l confundați cu celălalt). le-am băgat scuza cu vizita la mătușa. patru ani în orașul ăsta și tot fără viză...

sperînd că trece the winter of our discontent, mi-a venit în minte



fără prea multă legătură, săptămîna viitoare vă voi povesti despre pățaniile mele chirurgical-ambulatorii. și despre alte aventuri care mă încearcă. în schimb, nu vă voi povesti despre tudor chirilă, despre nobelul lui obama, despre homari, raci și o mie de alți draci.

vai

, omoară-mă încet! cranberries vin să ne cînte, în iulie (2 zile după best-fex-vacs?!), pe stadionul arcul de triumf, trăi-le-ar (mi-ar) anii lu' nouăzeci. deci, la bucurești cu mine! veniți, veniți, numai bine îmi mai țineți și mie companie! :D :D :D

prima luni

... în care mă țin de cuvînt.

eu aș face, dacă ar fi să-mi fie, un film nemaipomenit! să vă povestesc, pentru că pînă lunea viitoare s-ar putea să fie altul. în film, tehnicile de compoziție ar cîntări poate mai greu decît intriga, care răzbate din imagine și montaj ca din niște filtre subiective. filmul ar parcurge, să zicem, viața personajului principal (personajei, în mintea mea), de la infantețe la pieire.

începe cu o culoare, să zicem purpuriu, apoi opacul se desprinde în pete pe fundal luminos. primele cadre din film sunt foarte ambigue, stîngace dacă n-ai ști, camera se mișcă în viteză de parc-ai uitat-o pornită și mergi cu ea la braț, abia distingi niște forme, delimitări de culoare impresioniste, ici-colo cîte un mic obiect ce vorbește despre epoca respectivă. încet-încet, imaginea se mai lămurește, avem fețele cîtorva persoane, un cer cu niște păsări, storuri albastre și umbra lor pe perete, poate chiar niște linii de dialog. pe măsură ce personajul intră în vîrste și vîrste, suntem transpuși de fiecare dată în mintea și sufletul lui, ne apropriem universul lui pentru că îl percepem așa cum o face și el. intriga filmului, relațiile dintre personaje se simplifică spre bătrînețe, cadrele devin lungi și statice, de pictor peisagist, mai puțin dialog mai multă reflecție, poate chiar ceva muzică islandeză de-asta ca să fim în spirit. ne concentrăm pe detalii, incrustații pe brațul unui scaun, rochii înflorate de vară pe umeraș cu boturi de sandale aliniate sub ele.

așa, doar în linii mari.

ce mi-a mai trecut prin cap azi, o listă.

-cînd merg pe stradă cu căști în urechi îmi ritmez involuntar pașii în funcție de cadența melodiilor. valabil numai la ceva mai upbeat, un alt.rock sau indie. evident nu merge la chestii atmosferice și nici n-o s-o iau la fugă bezmetic prin intersecții pe cîte-un klezmer.

-că ce-o fi vrut de la mine bătrînica asta care m-a oprit să mi se plîngă de durerea de ureche. m-a pus să-i scriu ginko biloba (?!) pe un plic (poate nu știa să scrie?) și s-a pus pe istorisit despre conspiratorii ei, care vor s-o omoare, etc, etc, întocmai cum îmi făcea vînzătoarea de ziare acum cîțiva ani, în exact aceeași zonă, în care nu trec decît atît de rar și de cele mai multe ori din vreo nostalgie-nevralgie.

-ăăă... ca-n bancul ăla - cînd-colo, ce crezi că mi-a trecut prin cap? o secure.

doi orbi s-au dus la un film mut. (și era al doilea soare de anul ăsta, poate ultimul al iernii :D )

filme

dragi și drage,

fără prea mult preambul și tam-tam, iată aici cinci dintre filmele care mi-au provocat mie una sau alta (dar nu neapărat dintr-ale bune!), filme care chiar au contat, din două mii-ncoace. deci astea au fost criteriile: filme douămiiste (denotativ), mi-au provocat ceva, nu compun o listă exhaustivă și nici top 1000 ținute de seară, e o adunătură oareșcare de recomandări de la mine vouă (deci fără chestii experimental/fetiș/lalala). cu de-la-puck-leapșă :p  fără vreo ordine stabilită:

1. No Country For Old Men (2007) (IMDb) (trailer)

asta ca să mă iubiți așa, de la început. serios acuma, nu e fiindcă simțeam nevoia să zic ceva și de frații coen (deși mereu e ceva de zis). de romanul originar nu știu nimic, însă filmul ăsta M-A SPERIAT. pe bune, cum nu mai fusei speriat de la mulholland drive încoace. și mai e și western, cică.

mențiune onorabilă: păi bănuiesc că Mulholland Drive (2001), nu? (IMDb) (trailer) doamne, faza cu visul din restaurant! și no hay bandaaa...

2. Angels In America (2003) (IMDb) (trailer)

domne, ce-am? a doua și iar am scrîntit-o: asta-i miniserie! dar dacă mai e cineva care n-a văzut cele 6 episoade ale lu' HBO să-nțeleagă că aici nu-i de pierdut un frame: decada '80, watergate, homosexuali, evrei, mormoni, milenarism, adicție, al pacino, meryl streep, emma thompson, emma thompson, emma thompson, tipa din weeds (știu cum o cheamă), vis-trezie + 1000 de antiteze, are scris "broadway" peste tot și coloană sonoră așijderea, nu știu ce să mai zic. e de văzut, zic eu! eu! eu! eu! (sic)

mențiune onorabilă: La Meglio Gioventù (2003) (IMDb) (trailer) - nu puteam să arunc două epopei în cinci filme. credeți-mă, nu-s eu ăla răbdătoru', dar ăsta și cu ăla (din ciclul ăsta ăla și cu aia îmi ocupă mie baia) te țin treaz! eu n-am mai văzut așa film italian de la Nuovo Cinema Paradiso, dar ăla era tornatore, ăsta e marco tullio giordana. cine?! exact! 40 de ani din istoria unei familii - asta-i mai mult decât Nașul, deci imaginați-vă cîtă ambiție. recomandare specială pentru cei care fug de cinema-ul italian de la Caracatița-ncoace.

3. This Is England (2006) (IMDb) (trailer)

 

atît de bine jucat! și bănuiesc că e o bună replică la American History X și skinheadsii lor americani, să vedem și noi cum erau ei cînd erau mai apolitici, cine-au fost și ce-au ajuns. a, și spoiler, tare bine le mai zice the smiths la final...

mențiune onorabilă: nu avem, dar mai este și Romper Stomper (1992), sau ce părere au australienii despre asta. nu, nu apar în film crocodili sau canguri.

4. Dancer In The Dark (2000) (IMDb) (trailer)

pe jumate musical pe jumate bocet și jale. nu m-am mai apropiat de 'filmul' ăsta de vreo 7 ani, de teamă să o să cad în depresie și o să mai iau și pe alții cu mine. așa că amintirea filmului nu-i așa recentă. e lucru clar, o să știți din prima dacă vreți să-l vedeți sau nu: ori îți place bjork, ori ba. ori îți place von trier, ori ba. e vorba de mișcarea aia a lui, Dogme 95, un soi de Cinéma Vérité, mai așa și pe dincolo. în fine, cît de departe merge o mamă să-și scape fiul de la cecitate, subiect bine tratat (deși ușor superficial) și de sarmalele reci în hit-ul Mamelor (din lumea-ntreagă). (auăleu, mi-am ridicat tot gugălul în cap)

mențiune onorabilă: Into The Wild (2007) (IMDb) (trailer) - bine, puțin american, dar mergeți pe încredere :p l-am onorat cu mențiune pentru că și el e puțin muzical, pe lîngă road movie pe jos și na, "dramă". tot pe criteriul autobiografie, aș glosa la glosa asta și Le Scaphandre et Le Papillon (2007), și de acolo aș da în Mar Adentro (2004), dar hai mai las-o.

5. Good Bye Lenin! (2003) (IMDb) (trailer)

mă, e bun. tocmai ce-a căzut zidul din berlin. un ficior și-o fiică pun la cale ditamai mascarada, să perpetueze imaginea RFG-ului în ochii mamei lor ce se reculege după un infarct și care evident n-ar suporta șocul capitalismului. și nici castraveții din borcanul pe care să scrie altceva decît 'castraveți'. o comedie care nu-i de luat în rîs. de savurat cu o ciocolată ROM.

mențiune onorabilă: pe criteriul foarte generos că e tot nemțesc, da' n-are nici o legătură cu precedentul, Der Untergang / Căderea (2004) (IMDb) (trailer). Ăsta e avertisment, dacă nu vreți să vă aruncați cu capul înainte în filmul cela al lui Tarantino, mai bine vedeți-l pe-ăsta înainte. e și mai bine realizat, zic.

?. Les Triplettes de Belleville (2003) (IMDb) (trailer)

am introdus și o categorie specială, film de animație. poate fiindcă-mi pare rău că nu am pus nimic franțuzesc în listă. și sylvain chomet o să fie, sper, cel care o s-o șteargă pe amélie din conștiința colectivă a consumatorilor de franțuzisme. filmulețul acesta chiar are o tehnică foarte faină de animație.

mențiune onorabilă: Waking Life (2001) (IMDb) (trailer) - adevărul e că ăsta ar merita întîietate în fața lui belleville. e o capodoperă, o zic fără înconjur. și nu mai zic altele despre animație de teamă că o să deschid discuția despre japonezi. atît!

cîteva filme la care merită să arunc cu ochiul, lansate sau nu: (click și trailer)

Revanche (2008)

Youth Without Youth (2008) și Tetro (2009)

Antichrist (2009)

Die Falscher (2007)

In Bruges (2008) (de fapt l-am văzut dar nu mai încăpea în listă, ge-ni-al)

Singularidades de Uma Rapariga Loura (2009) - cel mai recent Manoel di Oliveira

Pora Umierać / Time To Die (2007)

Once (2007)

Gainsbourg. Vie Héroïque (2010)

___

vaai, am ajuns la fine. ce de linkuri! acum înțelegeți de ce nu am atacat problema asta de luni, cum am promis. mai spuneți și voi filme. dau leapșă la tuvia, la evergreen, la dani (că tot scria de seriale), și la cine mai vrea, în b(îr)log sau la comentarii, scrieți despre orice filme, și dinainte de 2000, numai scrieți! :D