luni, 3 noiembrie 2008



de dragul vremilor apuse, play it again, sam... mirosul de tei şi cel de sunătoare - amprente înfierate direct în inima mea, sau undeva încă şi mai instinctual, de unde reverberează dulce, reacţionează sublim la stimuli veniţi de nicăieri. vărsări de lacrimi de aducere-aminte şi oftări în lipsă de cuvinte-concluzii.

nu e rost de glăsuire în seara compactă a curţii blocului -
cuvintele se sting în tufele de buruieni
iar eu rămân să privesc absent
cum gospodine în halate de casă
închid ferestrele cu mişcări leneșe
~

Niciun comentariu: