joi, 30 decembrie 2010

o poezie veche

, salvată de la uitarea internetului


înspre tine

pentru ce versuri stau şi mă-ntreb
în timp ce trenul ăsta taie câmpiile
ei bine astfel mă nedumeresc dar
umplu în continuare bileţele galbene cu numele tău
toate cuvintele sunt numele tale
şi prin fiecare
te strig aici cu mine
de fiecare dată
tu rămâi cu un nume mai puţin

(în amintirea cuiva care a rămas fără nume)



pe 2011 :-)

2 comentarii:

mura aka plecata spunea...

un sentiment pareil, daca imi permiti:

"nici un cuvant
nu pot gandi
gol- fara
imaginea ta
atasata.
ti-ai atasat
imaginea cu o
agrafa - probabil-
de toate cuvintele
din lume."

catz spunea...

plus-que-pareil, quiar. același sentiment unde în engleză "be" și "longing" nu sunt împreună. trebuie că erai plecată cînd l-ai scrisimțit :-"