marți, 4 ianuarie 2011

viziuni burlești

jean-michel basquiat, riding with death, 1988



















am, ca de obicei, parte de cel mai ciudat amalgam de vise posibile. începînd cu visul în care tipul din american psycho (o să-mi amintesc imediat și numele deși e unul din actorii mei preferați) este torturat brutal de prietena lui dintr-un motiv derizoriu, iar prin "brutal" încerc sa spun că născocesc, în vis, cele mai șocante, mai impresionante mie, feluri de a estropia un om, mă asociez adesea cu protagonistul visului și tot rahatul capătă proporții ca și cum dintr-un sadism vreau să-mi aplic chiar mie cele mai înfiorătoare chinuri. se începe prin secționarea metodică a abdomenului astfel ca eviscerarea să fie una prelungă și excesiv de conștientă, apoi se trece la abrevierea diverselor extremități inestetice organismului, servindu-se de un cuțit de bucătărie sau chiar de o armă de foc, apoi într-un final se acordă atenție celor mai sensibile și delicate falii și crevase ale corpului astfel profanat și chiar la feluri inedite de sodomie. reușesc să evadez la timp din mintea chinuitului Christian Bale (v-am zis eu că-mi amintesc) pentru a-mi obnubila experienței directe ultimele cazne, de o perversitate fără seamăn. într-un final, agățîndu-se de ultimul firicel de viață, cu suvițe groase și negre atîrnîndu-i din fiecare eroică plagă, fosta glorie a filmelor-cult Bale se tîrăște afară din camera de tortură și se aruncă în jos pe o scară cu balustradă și o mie de trepte de marmură albă pînă ce se pierde într-un abis nedeslușit.

visul următor începe fără nici un cuvînt înainte. bunicii mei pierd trenul pînă la paris. este agitație mare în familie, mă ofer să sun după taxiuri însă în locul lor vin doar ambulanțe și nimănui nu i se pare straniu că nu există de fapt nici un tren cu ruta Drobeta Turnu-Severin-Paris și nici că jumătate din bunicii mei nu mai pot prinde nici un tren.

fără să mă gîndesc prea mult, iată-mă într-un șanț la marginea unui drum de pădure. un iepure, în confruntare directă cu un pui de lup, se zbate și tresaltă în toate direcțiile, împrejmuit de abur cald. la final, puiul de lup zace într-o baltă de sînge, cu două găuri mari si roșii decupate în grumaz. în fundal cîntă: "i could have daaanced all night, i could have daaanced all day..."

2 comentarii:

Anonim spunea...

destul de des (dar cum tu scrii rar :P) imi aduci aminte de eco.
scrii supertare, nu stiu sa explic, ai asa niste constructii <3 incat incepe sa nici nu-mi mai pese care e subiectul :))

daca ti-ai prinde mintea cu niste volume, ar fi delicioase. eu asa zic. dar poate tu ai gasit chestii mai utile de facut in viata :D

(da' nu te voi confunda niciodata cu umberto; frantuzismele ma ajuta :P)

sa ai un an si o suta de ani de minune! (mi-am adus aminte de unul niciunul si o suta de mii)

diddl

catz spunea...

elogiul nebuniei este ce faci tu aici did cea nescrisă care ești!

chiar m-am semicontrazis de curînd cu cineva pe tema pirandello (:x) cînd am confundat cu grație o altă scriere de-a lui cu 'conștiința lui zeno' pe care se pare că voiam neapărat să i-o atribui. am fost convins că-i a lui pînă acum ~6 minute. cu vîrsta mă cam lasă funcțiile.

tu acuma dacă ești subt anonimat ai terminat cu randevu tetatet vizavi?