despre defulări și vieți viitoare

neaa, cre'că tot aici, pe aste meleaguri, aș vrea să mă nasc. pe cât posibil, din aceeași stirpe. cu aceiași bunici, care să-mi fie la fel de bunici (dar de data asta să nu mai aibă motive să mă facă 'moșmondit'), cu aceiași părinți, dar de data asta să nu-și mai prindă mama degetul în scaun și să ne sperie toată copilăria, pe mine și pe fratele meu, cu monstruoasa infirmitate. să mă nasc într-o cameră cu draperii grele, mov și cu steluțe fosforescente pe tavan.

de fapt, prea multe lucruri n-aș schimba. ar fi interesant să cresc la bloc, de data asta. și să am, neapărat, pe scara mea, o mătușă sau măcar o vecină cu pieptul uriaș și mustață care să mă umple toată ziua de efuziuni pupicoase și care să mă protejeze de 'copiii' ei semi-maidanezi pe care-i asmute asupra mea în viața asta. și astfel să am un avantaj asupra mucoșilor din curtea blocului, care să mă plătească cu țigări să-i scap din ananghie. sigur, ar fi țigări din alea gumă-de-mestecat. dacă s-ar mai face până ajung eu în viața următoare. dacă nu, mă mulțumesc și cu jocuri pe calculator. și să am copilăria aia din mendebilul lui cărtărescu, pe care numai am întrevăzut-o în viața asta. așa poate n-aș mai fugi de la grădiniță cum fugea clint eastwood din alcatraz, și aș înlocui prietenii imaginari cu prieteni adevărați.

aș vrea să am benzi desenate cu schtroumpfii și să rețin cum se zice paișpe în franceză. aș vrea să nu-mi mai pierd pubertatea cu diverse aiureli și să citesc jules verne și alexandre dumas. și să mă împrietenesc cu un bătrân librar, care să-mi povestească mereu lucruri uimitoare. și să devin vegetarian mai din timp. să respir post rock (venetian snares, sigur rós, explosions in the sky, lucruri d-astea), și muzica lumii - și ăsta să fie ritmul vieții, cam cum zicea puck. și să sar peste perioada în care ascultam cotton eyed joe și ne scălâmbăiam în curtea micuțului sergiu... ba nu, asta nu.

nu sunt sigur că aș mai vrea altminteri să întorn pașii destinului. de aici înainte sunt liber să-mi construiesc propriile amintiri minunate și propriile neîmpliniri. aș vrea doar să am mai mult timp, să dorm și să citesc. și să am mereu adăpostul meu la care să mă întorc în românia. mie îmi place cum sună limba română! și în muzică și în versuri și mai ales pe moldovenește. și unde altundeva mai dăm de giuvaeruri ca "m-ai făcut din om neom, când mă piș mă țin de pom", "trecură pe calafat / o fată și c-un băiat / gâdil-o, gâdil-o, n-o lăsa" sau chiar proverbialul "căcat", din asfalt tango? nu domne, mie românia să-mi dați! că-n rest mă dau eu pe brazdă.

mulțămim dragăi evergrine pentru leapșă. :D ați comentat? ați luat-o și voi!

p.s.:

adagio*

ziua bună nu se cunoaște de dimineață, ascultând încă o dată, cu noi urechi, cântecul ce mi-a pornit ziua:



în timp ce voi ascultați eu îmi pierd, încet dar irevocabil, mințile de mi-au rămas.

7 zile

sâmbătă.
dimineață târzie. părăsit b(âr)logul din lipsă de net. îmi lăcrimează glandele salivare după niște trufe bine prăfuite-n cacao. peste putirință, nicăieri de găsit. vitrine timpurii de crăciun. un tip îndesat și indian, incapabil să-mi ofere asistență tehnică pentru telefon. vitrine, vitrine. petrecere. fum de țigară, deznădejdea comunicării forțată în patru pe trei. somații. o persoană foarte grasă exersează geamparale. bere acră, second thoughts. scrâșnet de cauciuc pe bitum. ceva film, poate cu al pacino. beție ratată, aplecat deasupra veceului, to no avail. somn, într-un târziu. în totală dizgrație, sforăit, salivat, the whole nine yards.

duminică.
stradă prelungă. franzelă caldă. primul metrou. public display of affection, oameni care rostesc ceva neclar în bulele de deasupra capetelor. apatie. interstițiu. lipsă de continuitate. rafale. primele note din california dreamin' și distorturile din chungking express. o tură într-un cărucior de supermarket. frunze ude, galbene, amestecate cu noroi, ca un desfrâu pentru picioare desculțe. strigăte pe culoar. un led aprins, pulsațiile a diverse motorașe interne în întuneric. nu, nu sunt chiar așa de. și totuși, 00:04. se adună lucruri grămadă sub pat. curând mă transform în unchiul meu în camera dezordonată a căruia copilul-eu refuza să intre, și în care mirosea mereu a picioarele vecinului care venea în vizită.

luni.
b-sides de la coldplay. mă bântuie gustul unei cafele de 5 dimineața. în rest mă încolțesc reflecții diverse și inutile, la care nu vreau să aderez. formă peste fond. notez un vis. ore lungi, nelămuriri, discuții în cerc. pijama party, bang gang în shortsi și converși. povestiri sociologice despre italia. couch surfing. leffe. good times.

marți.
cursuri. jogging în ploaie, dezbărare de demoni interiori. încep planurile cu Salata - o pungă mare de chestii verzi, nouă adiție pentru frigider. mă lovesc de niște idei ca o insectă năucită de un bec. maxilare încleștate, bucăți disparate de timp. conversații terminate în suspensie. plouă, plouă, rapănă-n geamuri ca-n tobe.

miercuri.
à la twilight zone. dimineața întârzie. oameni excepțional de stupizi. drumuri răspândite în toate părțile. un idiot dă găuri în peretele băii. plouă. cineva amintește de dawson's creek. lipsă de conversație cu ana în metrou, în ciuda spaniolei și bunăvoinței mele. întârzieri, blocaje. noi înșine suntem ținta drumurilor noastre, dar eu merg înspre nicăieri. seara întârzie. ofilirea Salatei în frigider. zile de naștere prin țări îndepărtate, flashbackuri. o lună mare, mirată. noapte bună, sylvie.

joi.
cer variabil. benzi desenate. o pânză de păianjen flutură captivant sub catul unei ferestre. romane siropoase de adolescență. șosete spălate în chiuvetă. zahăr brun, deux cuillères. everyday, we should dance - if only in our minds. toate poeziile de azi se-ntâmplă-ntre picioare, zice ea de parcă inventează cuvintele. Salată nocturnă, avocado și lămâie. bilete spre londra.

vineri.
vijelie. rătăcind în căutarea a diverse agenții. aren't i a stinker. păr peste ochi, degete uscate. breakthrough, cer de vanilie, cu pigmenți de polaroid. aniversarea lui magritte, cf google. ceci n'est pas un pipe. planuri de plecat aiurea, conversații neprevăzute. inserții, note de subsol. cocktail cu gust de conservă și melanj română-engleză, în timp ce mă uit la into the wild. patru dimineața și goddam freedom, man. nu e zăpadă, e cădere de brumă, dar sunt singurul din orașul ăsta bântuit de molime care o vede.

desolation row

se mai duce o țigară pe geam. în timp ce ascult iar, cu neștirbită admirație, aceleași și aceleași câteva versuri ale lui dylan care gâdilă. cum naibii să scap eu de viciul ăsta când mereu se mai trezește unu' - "bă, tu ai față de fumător!" ??

vizavi, am vedere spre 80 de geamuri de unde răzbate lumina a 80 de monitoare unde 80 de suflete chatuiesc cu jumătățile mai bune.


All except for Cain and Abel
And the hunchback of Notre Dame
Everybody is making love
Or else expecting rain

down by the sea

știți zilele alea infame când nimic nu e la locul lui? ar trebui să cădeți pe gânduri dacă:

- negocierea cu celularul pentru o oră de trezire rezultă în aceea că v-ați ratat dimineața
- sylvie refuză să vă dea binețe
- vă dați cu ușa-n cap
- cu cracu-n baltă
- balta se dovedește destul de adâncă
- ajungeți într-un târziu la facultate dar cursurile refuză cu obstinație să vă însoțească
- profesorii țin să vă cunoască mai bine și astfel vă lansați într-o tiradă inspirată [pe nas] despre imigrarea străbunilor și greutățile à la potato famine pe care le-au îndurat, într-o limbă pe care nu o stăpâniți mai bine decât mongola (detractorilor: pe lângă că mongola există ca limbă, sună și foarte bine într-o comparație de gen!)
- nu reușiți să vă faceți înțeles
- părăsiți câmpul de luptă în dizgrație ('data viitoare o să vadă ei!')
- etc etc (las experiența voastră să-și spună cuvântul în continuare)

cert e că (sau măcar după intuiția mea femenină), în zilele astea nu cu mult mai drăguțe decât o ulcerație, niciodată nu vine o chestie de-asta neînsoțită.
și oricât de pacifist aș fi, vă zic, nu poți avea pace până ce nu te pregătești de război, după cum și vorba. ca să luăm un exemplu, eschimoșii (se pare că inuit nu există în română?) aveau un obicei după care-și dozau mânia. luau ei o vargă, așa nici prea lungă nici prea scurtă, și o împlântau zdravăn în zăpadă, chipurile bățul aista fiind supărarea lor. și cu cât se topea zăpada lăsând la iveală bățul, cu atât le trecea și lor năduful. întrucât nu-mi amintesc unde am citit asta, nu vă pot spune dacă mai fac ei asta sau nu, dar cum personal n-am dispus nici de cracă nici de zăpadă, am făcut cel mai apropiat lucru posibil. anume am improvizat trei sandvișuri și o costumație două degete mai groasă, după care am luat patru bucată prieten și am mers la -





- marea nordului.

cum știu că vă plac jurnalele de bord, am să dezvolt puțin. în fine, sărind peste formalități, iaca se făcu că ajunserăm noi în gară, fumându-ne răbdările în lipsa trenului. când ne fu mai bine, un polițist decadent (în sensul că avea zece dinți, asta la concurență cu IQ-ul), auzindu-ne viul grai românesc, ținu morțiș să ne verifice interiorul buzunarelor și apetența către terorism. nu prea măgulitor, dar ce să-i faci, nu poți fi vigilent fără să atentezi la demnitatea călătorilor.

în fine, de cum ne aflarăm în tren, ziua din urmă parcă ne părăsi și controloarea ne ceru biletele afișând cel mai mare zâmbet de care era în stare. o oră și cinci minute și o rafală de ploaie mai târziu, iată-ne în kansas, toto!

dacă ai răbdare să treci de gară, de centru, de casele răsfirate, de cheile pline de iahturi arborând steagul belgiei, franței, marii britanii, de câteva hale abandonate, de un drum de piatră, toate înfruntând acel vânt năprasnic, the damndest thing! - marea e acolo, te face să-ți dai seama că aici trebuia să fii de la bun început. în această zi, cel puțin. să asculți pescărușii și să-ți afunzi tenișii în nisipurile alea mișcătoare. să te apropii pe furiș de mare, fără să te îngropi cu totul în nisip, să cutreieri digul improvizat din fiare și deșeuri din construcții, și să inspiri vântul sărat. să fii ce kate winslet n-a fost niciodată. oricum, nu vă imaginați scenariile alea siropos-adolescentine despre mare, asta e mare hotărâtă, virilă! în locul corturilor sau rogojinelor risipite ici și colo, niște amărâți în zdrențe căutând comori cu aparate pe care rar le-am văzut în afara desenelor animate. mica sirenă a plecat să-și caute adăpost în altă parte, aici e locul unde eschimoșii vin să se reculeagă!





ajuns acum acasă, nici nu mă mai întreb ce să fac ca să invoc căldura la etajul 3. adorm cu mâinile sub apa de la robinet, pe sunete blissful de vank. muss es sein? es muss sein!