Borges, IX. Pumnalul

“
Într-un sertar al mesei de scris, printre hîrtii și scrisori, interminabil visează pumnalul simplul său vis de tigru, iar mîna tresare atunci cînd îl atinge, iar metalul tresare și el, metalul care, în fiecare atingere, presimte omorul pentru care a fost făurit.
Uneori îmi stîrnește înduioșare. Asemenea tărie, asemenea credință, asemenea trufie - impasibilă sau inocentă -, și anii trec, iată, zadarnici.
”