joi, 23 februarie 2012

după ce bei apă, traduci

dragă traducător care mă citești, să încerci să lucrezi cu costisitorul dar inovatorul program de traducere asistată trados (v2007) este ca și cum ai încerca să-ți scarpini mîna cu ajutorul capului.

mai precis, dacă ar fi să raportez experiența unei traduceri asistate de trados la simpla acțiune de a bea un pahar cu apă, ar însemna ca atunci cînd mi-e sete trebuie să merg la bucătărie, să iau un pahar din suportul de vase, să-l sparg cu un baros (atenție să nu apuc un ciocan din greșeală!) apoi să aleg un nou pahar pe care-l arunc de trei ori în sus strigînd "ura! ura! ura! ce-o să mai beau cu gura!", să învîrt robinetul, să număr 1006 picături, să întocmesc un raport despre calitatea și frecvența picăturilor, să îl înaintez unei Curți de Analiză a Consumului de Apă (C.A.C.A.), care va studia în termen de 2-4 săptămîni sesizarea mea și în caz necesar (frecvent) va soma uzina regională de purificare a apei să crească debitul, urmînd ca la returul dosarului meu de analiză să încropesc un altar micuț pe cel mai apropiat spațiu verde și să dau foc probelor incriminatorii. în final, nu-mi rămîne decît să-mi schimb numele în Agamemnon Polihroniade și să mă mut în Malta sau o țară din cinci litere și să rog pe cineva să-mi dea ceva de băut.

în această accepție, trados - "innovative, market-leading translation software" - este cu adevărat inovator.

telediscoteca de primăvară



miercuri, 22 februarie 2012

p.s.

am mutat puțin pînzele de păianjen încoace și-ncolo, nu știu dacă se anunță chestiile astea :) pa-ram-pam, ziseră tobele amuzate. welcăm my prieteni!

strănutul

un exemplu care mi-a venit pentru a completa o mai veche reflecție a mea despre premoniție este strănutul.

primo tempo. înainte de strănut, voi doi în sufragerie, tu ești martorul. îl vezi cum schimbă fețe tot mai caraghioase, mimînd stupoare, îndurare, groază. ochii îi părăsesc treptat orbitele, cu nările aspiră hotărît conținutul încăperii. deschide gura și, escaladînd un munte de încordare, începe să aspire aer în reprize tot mai scurte, producînd un sunet care simulează un rîs invers. în orice caz, individul se destabilizează, din clipă în clipă pare să-și iasă din balamale, și tu ce faci? îi urezi noroc. presimți o mare explozie, și nici nu mai contează din acel moment dacă se produce sau nu.

secondo tempo. să convenim acum că n-ai zis noroc, dar s-a strănutat. amicul tău căpiat ți-a pulverizat un mănunchi de viruși taman cînd ți-era lumea mai dragă. dar mutăm perspectiva, deci e ok. ești deodată în galoșii strănutantului, și acum lucrurile devin interesante. odată ce ți-ai degajat norma, se întîmplă ceva ciudat la nivelul (inventat) al premoniției: îți "deschizi urechile" și-ți canalizezi auzul asupra unei replici încă nerostite, dar așteptate. tu auzi noroc, deși nimeni nu verbalizează (încă). într-atît e de puternică premoniția, că devine aproape auz.

interesant punct de cotitură metafizică, strănutul.

joi, 16 februarie 2012

de valentine's

...știu că firul gîndului s-a încheiat cu următoarea constatare - while there are unquestionably more beautiful women in the world than there are poets, I strive to even out the discrepancy. am visat în engleză, pesemne că mă vedeam recitînd patetic într-un film.

apoi, în dimineața aia, am visat că fac sex cu o femeie-șarpe. de fapt ea, șarpele, era lungă și convulsivă deasupra gurii mele, în timp ce eu îi ofeream un serpetolingus, simțind că ajung tot mai aproape de esența ei