poezie scrisă în timp ce ea vorbea la telefon, cu rimă împerecheată

șase oase la pătrat
te-am iubit dar n-ai aflat
noi săream ignari șotronul
hades și cu persefonul

o, dar n-am cuvinte reci
ca să te îmbiu să pleci -
cam în fiecare zi
n-am cincizeci și trei de mii

de-ai fi una aș fi alta
și aș șterge-o mîine-n malta,
nu știu cum și mă închin
patru secole-n declin

te persuadez în pripă
poate ai să mă fecunzi o clipă,
nu știu alte de există
astăzi e o labă tristă

o, băiete, sunt doar șoapte,
suflă-ți nasul lung în lapte,
ia tu visul ăst scabros,
poartă-ți inima pe dos

iar cînd s-a suna de seară
să nu ieși pe poartă afară;
am o groază de idei
stau de veghe în hamei.