Repetatele Încercări ale lui Hans A. de a Transcende Lumea Senzorială și ce s-a Întîmplat după ce nu a Reușit

nu de puține ori i s-a zis nebun acestui Hans A., care-și ducea zilele ascuns în mansarda sa de pe baumstraße. în repetate rînduri a faultat bunul gust prezentîndu-se la diverse serate și susținînd în fața inopinatului auditoriu că se trage din străvechea stirpe habsburgică și că menirea lui sfîntă ca ultim vlăstar al monarhiei este să-și reclame dreptul divin și să facă ordine în viața tumultoasă a țării. după ce lumea s-a plictisit să-i mai asculte poveștile, nu a mai fost invitat nicăieri, astfel că a început să-și caute supușii prin tavernele și speluncile îmbîcsite de mirosul de mahoarcă și de mirosul celor care-o fumau, prizau sau mestecau. altercațiile frecvente pe care le-a provocat prin patetismul specific i-au adus curînd o seamă de necazuri la care se mai adaugă și datoriile financiare pe care renta sa modestă îl obliga să le contracte.

Hans A. era un client fidel al lupanarelor și reușise să-și creeze prin carisma sa - de care nu ducea lipsă - o anumită reputație, iar printre admiratoare mai erau cîte unele care uitau să-i ceară plata, ba chiar îl urmau în mansarda sa și-i deveneau, pentru o vreme, concubine.

într-una din seri, scuturat de imaginea unor copii care trăgeau după ei un leș de cîine, se hotărî să urce în mansardă și să nu mai coboare de acolo pînă ce fie el, fie lumea se va fi schimbat. începînd cu iunie 23, Hans A. nu mai fu văzut colindînd străzile cu pasul lui bezmetic.

jurnalul lui stă mărturie pentru acele zile de izolare atroce: