despre maci și vieți lungi

[ pompele alinătoare ale radiohead, ascultați aici. căci datorită lor știu. ]


harry patch s-a dus pe drumuri mai bune. cine este el? acum este ulm și tăcere solemnă de catedrală.

acum două săptămîni - un fortnight, era ultimul supraviețuitor din partea Regatului Unit al Războiului Națiunilor. un bătrânel - ar fi o nedreptate din partea noastră... să-l numim un cetățean britanic, doar își merită titlul. patriot discret, cu un chip ridat dar semeț, cu trăsături delicate, amintind vag a un cromwell sau cel puțin a ceva actor; una peste alta un ins uscățiv, dar nu emaciat; surprinzător de încăpățînat la vîrsta-i de 111 ani, 1 lună, 1 săptămînă, 1 zi.

în urmă cu doi ani, își alina a treia soție pe patul ei de moarte. imposibil de ghicit ce i se întîmpla în suflet.

acum șapte ani, își îngropa mezinul, ultimul moștenitor.

acum un deceniu, aniversîndu-și centenarul, rupea tăcerea, vorbind cu amărăciune despre traumele războiului și eșecul războaielor, descuind portițe pe care și le jurase ferecate pentru totdeauna.

acum treizeci și trei de ani, a rămas văduv după prima soție, alături de care trăise ani cincizeci și opt.

acum nouăzeci și unu de ani, părăsea tranșeele și serviciul militar, rănit inghinal de o schijă. proiectilul îi luase deodată trei camarazi din companie. văzându-se veteran, avea să reia munca, pornind o viață foarte lungă în domeniul instalațiilor sanitare.

acum o sută de ani, era doar un puști, jucându-se cu frații lui pe aleile pavate ale unui sătuc din somerset, la casa tatălui său, zidar. avea toată viața înainte.

și-ntradevăr, întinsă a fost, peste trei secole. lucru ce face inutilă orice considerație, neutralizează orice pretenție de a ne da cu părerea la importanța sau neimportanța existenței umane. el o ști mai bine cum stă treaba, de-om fi aici ca să stăm sau să trecem. certitudinea ce ne-o dădea prezența lui e, din păcate, înlocuită de pașii ce răzbesc din sălile reci ale catedralei din wells și șuierul ulmului ce-mi imaginez că-i veghează mormîntul cu epitaf. te cuprinde un fior rece, din acela care ce vine cînd știi că a mai murit un bătrîn al lumii. de unde să mai învățăm despre război, cu toată inima?

articolul aici.




(îmi cer scuze dacă am repetat ceva ce-ați fi tot auzind; eu nu mă prea uit la tv)