luni, 1 decembrie 2008

noaptea următoare

apoi, după politică și teatru, saxofon și sangria, scurt-metraj și drum and bass, baclava și cel mai pasionat bețivan din santiago de compostela (& mandolina sa), după toate astea și multe altele, m-am pomenit în cea mai boemă mansardă ce mi-a fost dat să văd ochilor. the singularly most eventful day of my adventure as of yet.

în final, în micuța ceastă mansardă, ticsită de cărți și prăfuită-n toate cele, vârâtă-ntre două case tipic flamande din cartierul ăsta bobo, din orășelul ăsta înghețat din nordul franței, mă aflam eu cu E mare, străduindu-mă să produc îndeajunsă căldură sub zgârcenia unei țesături oarecare, și adormind - n-o să credeți! - sub un tavan îm-pân-zit de steluțe fosforescente.



asta-i. noapte bună, dragilor. vă prevăd o săptămână înstelată.

5 comentarii:

evergreen spunea...

ador stelutele pe tavan. aveam si eu acas' la mama.
mansarda plina ochi cu carti si praf.

ce imagine de luni, decembrie, imi dai tu ma catzule

sa ai iarna frumoasa!

catz spunea...

ia uite domne, unde erau stelutele mele! :)

did spunea...

ai vazut cretinii din paris au lasat jurnalele lui C pe mana gospodinei isterice.
cum dumnezeu e posibil sa dai drama cuiva... uneia care vrea sa o vanda, probabil, sa se imbogateasca din ea.

deci zic sa ne reorientam, lasa caietele de la gallimard, astea tre sa le cumparam acum :))) adevaratele caiete :D

daca voi nu le vreti puteti sa ma ajutati pe mine sa le iau :))

evergreen spunea...

băi. te-a apucat de sărbători? scrie!

catz spunea...

sa traiti!

did, tu da-i cu initiativa si eu ti-s acolit! de ce te-ai dat pe mov, rozul nu te mai prinde?